Apărut în 2024 la editura Eikon București

(Pentru poemul „Pact”, ofer cititorului o scurtă dezlegare analitică)

Pact

Ecluze răsturnate, dintr-un
fatidic de prisos,
chin de-nceput al lumii,
echilibrat doar printr-o
țâțână.
Dimineața asta nu mă
regăsește;
calc cu milă pe asemănarea
oaspetelui închis
în el însuși —
pași increduli încuiați
în negre veșminte;
accept argumentul reînceputului,
chiar de-i împresurat
de clipe false.

O scurtă analiză a textului poetic „Pact”:

Poemul este marcat de o tensiune prmordială, de creație universală debutând cu o imagine de forță, telurică și metafizică („Ecluze răsturnate, dintr-un / fatidic de prisos, / chin de-nceput al lumii”), sugerând o falie incipientă sau o ordine precară a existenței, susținută fragil („echilibrat doar printr-o / țâțână”).

Derularea dimineții aduce o criză de cunoaștere și recunoaștere („Dimineața asta nu mă / regăsește”), în care celălalt (sau propria reflexie) devine un „oaspete închis / în el însuși”, învăluit în tăceri grele („pași increduli încuiați / în negre veșminte”).

Finalul poeziei aduce o formă de acceptare lucidă, o împăcare demnă sau o înțelegere cu destinul. „Pactul” din titlu se încheie chiar prin asumarea prezumtivei existențe: „accept argumentul reînceputului, / chiar de-i împresurat / de clipe false”, intuind maturitatea lucidității în fața iluziei cotidiene.

Tentație

Bolnav, ca spațiul dintre
nimicuri,
aș face o baie într-un iz
de cristelniță,
să-mi prefac botezul —
iau începutul
în primire.
Se licitează stema
celui ce-a pierdut
iar prăpastia caută să
convingă de binefacerea
adâncului,
unde vom afla
rămășițele din umbra
destrămată.

Tentation
Malade comme l’espace
entre les néants,
je prendrais bien un bain dans un parfum
de fonts baptismaux ;
afin de feindre mon propre baptême
je prends en main
le départ.
Le blason du perdant
est mis en vente aux enchères
et le gouffre cherche
à convaincre sur la bienveillance
des profondeurs
où l’on retrouvera
les vestiges de l’ombre brisée.

(Traducere în limba franceză de scriitoarea și traducătoarea Amalia Achard)

Fără contur

Ai atras proprietatea unei
părți din zori
și jubilezi printre
crinii abia deschiși.
În jilțul fără contur,
aduni mai toată liniștea
din împrejur; fără regret
aluneci provizoriu în
atemporal,
discret.
Surprins de frumusețea ta,
parohul,
voind să-ți intre-n plac,
s-a fâstâcit și-ți oferi
împărtășania în vrac.

Introspecție

Te sperie depărtarea privită
din mansardă; cu ochii mici
privești apoi în curtea
interioară ca un puț.
Într-un târziu venit anemic
pe strada ta, concepi cu
arătătorul pe geamul aburit,
profilul asimetric al vechilor
pași de șotron.
Din umbra timpului,
cu degetul mic urmărești
ipotetic
un traseu triunghiular,
cu gândul la prădătorii
de fecioare,
și-ncerci să reconstitui
spaima Răpitei din Serai.

Vă mulțumesc pentru lectură!