Apărut in 2023, la editura Eikon, București

PRESCRIPȚIE

De ce nu-mi descântă nimeni?
Nu am niciun empatic în
preajmă;
doar cuvinte scoase din
mărăcinișuri, rămase
ca niște oase protejate
de spini,
și ape ce se furișează.

Mai sfârâie tăciuni aproape stinși
în oale;
de-acum slăbita mână
a scăpat de foale,
dar nu mai poate ascunde
Eremitul,
ce vajnic dă târcoale.

CANON

Să ne oferim de bună voie
numelui încă nestrigat!
Dar,
să ocolim colivia:
cu grilaj firav,
cu stâlpi neputincioși,
cu somnul tuturor fricoșilor,
cu durerea îngrădită,
cu pustiul dintre plopi închis,
cu oglindirea drumului în spate,
cu sfântul cuvânt
rămas gol.

**
Plătește bătăile de clopot
degeaba comandate,
și cere scuze
orelor strigate.

Ascultă viforul ascuns
după obloane,
alegeți în grabă:
ori cruce, ori icoane.

Șchiopătând în biruință,
din ultima oră fricoasă,
numai garoafa rămâne
secunda tăiată de coasă.

UITAȚI

Vei fi și mâine,
clandestin în marele
zumzet.

Numai lacrimile de copil
te pot scoate la iveală ─
doar pe cei care știu
cum pâlpâie focul uitat.

Glasul de mâine ne va
surprinde
presărat pe iarbă și pe
caldarâmul primitor;

vom fi și mâine
anonimi,

domnind peste focul ce licăre
uitat.

ASCUNDERE

Fascinat de ce nu pot
să am,
preamăresc bunăstarea
momentană,
aclimatizând importurile
clandestine.

Cu perspectiva epuizată
am ales altă îndrăzneală,
privilegiu într-o ascensiune
minoră;
compromis cu iz
de șiretlic;

atrag
realitatea panicată
a lumii,

când în oglindă,
alături strălucești
de nevăzuta față
a Lunii.

**

Aburi, pal joacă pe iarbă.
Albastru ofilit în cer.
Făclie nu-i decât o nalbă,
adaos într-un mic ungher.

Calm, pierdut printre cirezi.
Nici luna nu-i atât de-ntreagă,
exorcizați atârnă prin livezi,
flămânzii vârcolaci cu inima beteagă.

MAGIC

De ți-aș bănui dorința
dinspre ziuă,

să ghicesc de ce ai
încremenit cu balanța în
mână,
de nu știe încotro
să-ncline,

aș aduce sălbăticia
la zi.

Ești găzduită într-un trib
de năluci,
într-o eră fără mituri,

cu jăraticul ascuns
în sân.

ÎNTREB

Am debarcat la adăpost. De aici
văd cel mai bine
cum piere timpul;
cum se desprind clipele
de litere
ca oile din cârd,
rătăcindu-se.

Simt cum ninge. Încerc să
fac iarnă, dar fulgii sunt
tâlhăriți
de țâncul dornic să meșterească
omul de zăpadă.

Te întreb:
Ai încercat să unești două jumătăți
de umbră?