(Apărut la Editura Eikon București 2021)

TAINICĂ ANIVERSARE

Înconjurați de imagini reconstituite,
siliți să ne descompunem
emoțiile,
ne-am trezit într-un
buncăr firav
din care ies, pe rând,
semne vitale.

Delimitări geometrice
ne sunt explicații;
interpretăm hățișul de gesturi
în limbile noastre
neînțelese;

posedați de neliniște,
pregătim în taină aniversarea
pe glia neîmplinită, ce ne-a
rămas avere;

peste care privim cu mâna
streașină – orizontul incert.

UMBRE

Jertfă azi, jertfă mâine, poimâine
și uite așa jertfelnicul s-a
tocit – a uitat
cine a donat, cine n-a donat.

În sfârșit, ne-ntoarcem din
pribegia-ncordată etalându-ne
o splendoare bizară;

de abia acum apreciem
cum se cuvine
simplitatea binecuvântării –
înflăcărarea poveștilor
ce ne-au crescut.

Poezia lasă umbre
grele peste crucile aproape
căzute, ispitindu-ne să
mângâiem suav tâmplele
denivelate de coroana
cu lauri ghimpați.

VIBRAȚII

Suntem bătăi de aripi
sub nori rămași himerici
din visare, ce
ne târăsc cu tot cu soare,
spre Miazănoapte;
plăpânzi și ezoterici.

O boltă sură
adapă murmurul,
cu freamăt și
farmec
rămânând stingheră.

Intrăm în târgul adormit și-avem
tot timpul în vedere
o viitoare-nsingurare.

În ceasul gării, vechi și ponosit,
minutele vibrează c-o oră
mai devreme.

MĂSLINI

Uneori, țineam Luna cu mâinile
să nu se apropie de Pământ;

copiii visau liniștiți viitorul,
surâzând în somn.

Uneori, țineam strălucirea norilor
în frâu;

plopii, opaițe de argint ne lăsau
printre ei, răbdători.

Alteori, visam Ierusalimul, iar
ziua întrebam uimiți:
„Ce-o fi însemnând asta?”.

Sub arcade pustii au crescut
măslini
în care cântă privighetorile,
din când în când!